Alegerea corectă nu ar trebui să se bazeze doar pe puterea în kW. Este necesar să se verifice sursa de alimentare, curentul nominal al motorului, modul de funcționare și condițiile de instalare.

1. Verificați tensiunea de alimentare

Mai întâi, determinați ce sursă de alimentare are instalația și ce tensiune necesită motorul. Gama de produse oferă diverse configurații, inclusiv modele cu sursă de alimentare monofazată de 220 V și modele pentru rețele trifazate de 380 V.

Tensiunea de intrare și de ieșire a convertorului trebuie să fie compatibilă cu motorul și rețeaua electrică. Nu trebuie să se presupună că fiecare invertor poate funcționa cu fiecare motor.

2. Comparați curentul nominal

Puterea motorului este un punct de plecare important, dar curentul său nominal este unul dintre principalii indicatori de selecție. Curentul de ieșire admis al convertorului de frecvență trebuie să corespundă curentului motorului și modului de funcționare preconizat.

Pentru aplicații cu porniri puternice, accelerări frecvente, opriri sau sarcini variabile, este necesară o evaluare tehnică suplimentară. Selectarea unui model bazat exclusiv pe aceeași putere nominală în kW poate să nu fie suficientă.

3. Determinați metoda de gestionare

Înainte de cumpărare, specificați modul în care vor fi date comenzile de pornire, oprire și schimbare a vitezei. Controlul se poate face de pe un panou încorporat, butoane externe, un potențiometru, un controler programabil sau un sistem de automatizare - în funcție de capacitățile modelului specific.

Dacă este necesară o telecomandă, verificați dacă sunt necesare un panou de operare suplimentar, un cablu de comunicații sau alte accesorii.

4. Adaptați aplicația

• Pompe și ventilatoare: reglarea vitezei permite adaptarea debitului la consumul real.
• Benzi transportoare: asigură o accelerare lină și reglarea vitezei de funcționare.
• Compresoare și mașini de producție: selecția trebuie să țină cont de sarcină și de cuplul de pornire necesar.
• Sisteme automate: se verifică intrările, ieșirile și capacitățile de comunicare necesare.

5. Asigurați instalarea și reglarea corectă

Convertorul de frecvență trebuie instalat în condițiile specificate de producător, cu spațiul de răcire necesar și o protecție electrică adecvată. Parametrii incorecți pot duce la o funcționare instabilă sau la oprirea nedorită a sistemului.

Setările trebuie să fie în concordanță cu datele de pe plăcuța de identificare a motorului — tensiunea nominală, curentul, frecvența, viteza și alți parametri necesari de convertorul specific.

Rezumat

Pentru alegerea corectă, verificați:

• tensiunea de intrare și de ieșire;
• curentul și puterea nominală a motorului;
• natura încărcăturii;
• metoda de gestionare necesară;
• condiții de instalare și răcire;
• panourile, cablurile și accesoriile necesare.

Explorați convertoarele de frecvență E.NEXT disponibile și comparați caracteristicile tehnice ale modelelor.

Important: selectarea, conectarea și reglarea convertorului de frecvență trebuie efectuate de către un specialist calificat, în conformitate cu motorul, instalarea și instrucțiunile producătorului.

Alegerea corectă a unui contactor nu trebuie să se bazeze exclusiv pe curentul nominal. Este necesar să se țină cont de tipul de sarcină, categoria de utilizare, tensiunea bobinei de comandă, numărul de poli de putere și contactele auxiliare necesare.

1. Determinați tipul de marfă

Primul pas este de a determina ce echipament va controla contactorul. Motoarele electrice, sarcinile de încălzire și sistemele de iluminat au caracteristici de pornire și funcționare diferite.

Motoarele, de exemplu, pot genera un curent de pornire semnificativ. Prin urmare, un contactor potrivit pentru o sarcină rezistivă nu este neapărat potrivit pentru controlul unui motor cu același curent nominal.

2. Verificați curentul de funcționare și puterea

Curentul nominal de funcționare al contactorului trebuie să fie în concordanță cu curentul sarcinii controlate și cu categoria de utilizare aplicabilă. La comanda unui motor electric, trebuie verificate datele de pe plăcuța de identificare a motorului și documentația tehnică a contactorului.

Puterea în kW poate servi ca ghid, dar alegerea finală trebuie să țină cont de tensiunea de funcționare, curentul nominal, modul de funcționare și frecvența de comutare.

3. Alegeți tensiunea corectă a bobinei

Bobina de comandă acționează contactorul. Tensiunea sa nominală trebuie să corespundă cu tensiunea din circuitul de comandă.

Contactoarele sunt disponibile cu o varietate de tensiuni ale bobinei, inclusiv opțiuni de curent alternativ și curent continuu. O bobină selectată incorect poate împiedica funcționarea normală sau poate provoca deteriorarea dispozitivului.

4. Determinați numărul de poli

Numărul de poli principali este selectat în funcție de schema electrică și de sarcina controlată. Pentru motoarele electrice trifazate, se utilizează în mod obișnuit trei poli de putere, în timp ce alte aplicații pot necesita o configurație diferită.

Înainte de cumpărare, trebuie verificat dacă contactorul specific îndeplinește schema de cablare și cerințele de instalare.

5. Verificați contactele auxiliare

Contactele auxiliare sunt utilizate pentru semnalizare, blocare, interblocare și interacțiune cu alte dispozitive de control. Pot fi normal deschise — NO, sau normal închise — NC.

Verificați dacă contactorul selectat are configurația necesară. Dacă este necesar, se pot utiliza blocuri de contacte auxiliare suplimentare, dacă seria specifică permite acest lucru.

6. Contactorul nu înlocuiește protecția

Contactorul este un dispozitiv de control și nu înlocuiește un întrerupător, o siguranță sau o protecție la suprasarcină. Atunci când se controlează un motor electric, este de obicei necesar să se asigure o protecție adecvată la scurtcircuit și suprasarcină.

Dispozitivele de protecție și control trebuie coordonate în funcție de caracteristicile sarcinii și de cerințele instalației electrice.

7. Contactor standard sau modular

Contactoarele standard sunt utilizate pe scară largă pentru controlul motoarelor și al echipamentelor industriale. Contactoarele modulare sunt proiectate pentru instalare în tablouri de distribuție și sunt adesea utilizate în iluminat, încălzire și alte aplicații în clădiri.

Alegerea între cele două tipuri depinde de sarcină, modul de funcționare, capacitatea de comutare necesară, locația de instalare și designul tabloului de distribuție.

Rezumat

Înainte de a alege un contractor, verificați:

• tipul și curentul nominal al sarcinii;
• tensiunea și puterea de funcționare;
• categoria de utilizare;
• tensiunea și tipul bobinei de comandă;
• numărul de stâlpi de alimentare;
• contactele auxiliare NO și NC necesare;
• condițiile de instalare și modul de funcționare;
• protecția necesară împotriva scurtcircuitului și supraîncărcării.

Explorați contactoarele E.NEXT disponibile și comparați caracteristicile seriilor și modelelor individuale.

Important: selectarea, conectarea și reglarea contactorului și a dispozitivelor de protecție trebuie efectuate de către un specialist calificat, în funcție de sarcină, schema electrică și instrucțiunile producătorului.

Pentru a face alegerea corectă, trebuie să cunoașteți scopul fiecărui dispozitiv, caracteristicile instalației electrice și sarcinile care vor fi alimentate.

1. Întrerupător de circuit – protecție la suprasarcină și scurtcircuit

Un întrerupător de circuit, cunoscut și sub numele de MCB, protejează circuitele și firele electrice de supraîncărcare și scurtcircuite. Acesta întrerupe alimentarea atunci când curentul depășește valorile admise pentru circuit.

La selectare, se verifică curentul nominal, numărul de poli, caracteristicile de declanșare, capacitatea de rupere și secțiunea transversală a conductorului. Un curent nominal mai mare nu înseamnă automat o protecție mai bună.

Întrerupătorul trebuie să fie compatibil cu sarcina de curent admisă a conductorilor și cu caracteristicile sarcinii.

2. Protecție la curent rezidual – protecție la curent de scurgere

Protecția la curent rezidual, cunoscută și sub denumirea de dispozitiv de curent rezidual sau RCCB, monitorizează diferența dintre curenții din conductorii activi. Dacă se detectează un curent de scurgere peste o valoare setată, dispozitivul deconectează alimentarea cu energie electrică.

Principalele caracteristici la alegere sunt curentul nominal, curentul diferențial nominal, tipul de protecție și numărul de poli.

Este important de știut că un întrerupător diferențial diferențial (RCCB) standard nu oferă protecție împotriva supraîncărcării și scurtcircuitului în sine. Prin urmare, acesta trebuie coordonat corespunzător cu o protecție adecvată la supracurent.

3. Întrerupător de curent rezidual – două funcții într-un singur dispozitiv

Un dispozitiv de curent rezidual, denumit RCBO, combină funcțiile unui întrerupător de circuit și ale unui dispozitiv de curent rezidual. Acesta protejează circuitul corespunzător împotriva supraîncărcării, scurtcircuitului și curentului de scurgere.

Disjunctorul diferențial diferențial (RCBO) permite ca circuitele electrice individuale să primească propria protecție combinată. La selectare, se verifică din nou curentul nominal, caracteristica de declanșare, curentul rezidual, tipul, numărul de poli și capacitatea de rupere.

4. Protecție la supratensiune impulsivă

Un dispozitiv de protecție la supratensiune, denumit SPD, are o funcție diferită. Este utilizat pentru a limita supratensiunile pe termen scurt care pot apărea din cauza efectelor atmosferice sau a proceselor de comutare din rețeaua electrică.

Un descărcător de curent (SPD) nu înlocuiește un întrerupător automat, un dispozitiv de curent rezidual sau un întrerupător diferențial diferențial (RCBO). Selecția și coordonarea acestuia depind de instalația electrică, de sistemul de împământare, de nivelul de protecție și de amplasarea dispozitivului.

5. Cum se combină dispozitivele de protecție

Într-un singur panou electric pot fi utilizate mai multe tipuri de protecție, deoarece acestea reacționează la diferite condiții periculoase:

• Întrerupătorul de circuit protejează împotriva supraîncărcării și scurtcircuitului;
• protecția la curent rezidual reacționează la curentul de scurgere;
• Un întrerupător diferențial diferențial (RCBO) combină protecția la supracurent și la curentul de scurgere;
• SPD limitează supratensiunile.

Schema specifică depinde de numărul de circuite, caracteristicile sarcinilor, tipul rețelei de alimentare și cerințele pentru instalare.

6. Ce ar trebui să verificăm înainte de a alege?

• instalația este monofazată sau trifazată;
• ce sarcini vor fi alimentate;
• care este secțiunea transversală a firelor;
• ce curent nominal este admis pentru circuitul respectiv;
• este necesară protecția la curentul de scurgere?
• Este necesară protecția la supratensiune?
• care sunt cerințele pentru selectivitate și coordonare;
• Ce module libere există în tabloul electric.

Rezumat

Nu există un singur dispozitiv care să poată înlocui toate celelalte tipuri de protecție electrică. Soluția corectă implică de obicei o combinație coordonată de dispozitive, selectate în funcție de instalația specifică și de consumatorii acesteia.

Răsfoiți categoriile cu întrerupătoare automate , dispozitive de curent rezidual RCCB și dispozitive de curent rezidual RCBO E.NEXT .

Important: proiectarea, selectarea, instalarea și inspecția dispozitivelor de protecție trebuie efectuate de către un electrician calificat, în funcție de caracteristicile instalației și de cerințele actuale.

Pentru alegerea corectă, nu este suficient să cunoașteți doar denumirea filetului. De asemenea, trebuie să verificați diametrul exterior al cablului, dimensiunea și tipul orificiului de montare, materialul presetupei și condițiile în care va fi utilizat.

1. Măsurați diametrul exterior al cablului

Principalul indicator la alegere este diametrul exterior al cablului, nu doar secțiunea transversală a conductorilor săi. Cablurile cu aceeași secțiune transversală pot avea diametre exterioare diferite în funcție de numărul de fire, izolație și construcție.

Fiecare presetupă are un interval specific de strângere. Diametrul exterior al cablului trebuie să se încadreze în acest interval. Dacă cablul este prea subțire sau prea gros, nu se poate conta pe o fixare și o etanșare corespunzătoare.

2. Verificați dimensiunea și tipul firului

Filetul determină modul în care se montează fitingul pe panou sau echipament. Filetele metrice și PG sunt adesea utilizate, dar au dimensiuni diferite și nu ar trebui considerate interschimbabile.

Înainte de a comanda, verificați denumirea filetului, diametrul orificiului de montare și grosimea peretelui. Dacă nu există un orificiu filetat prefabricat, poate fi necesară o piuliță de blocare adecvată.

3. Alegeți materialul potrivit

Garniturile de cablu din plastic sunt utilizate pe scară largă în panouri electrice, cutii de joncțiune și diverse aplicații standard. Sunt ușoare și practice de instalat.

Fitingurile din alamă sunt de obicei alese pentru cerințe mecanice mai ridicate, echipamente industriale și aplicații în care construcția metalică este mai potrivită. Selecția specifică trebuie să se bazeze pe mediul înconjurător, materialul carcasei și cerințele echipamentului.

4. Verificați nivelul de protecție necesar

Gradul de protecție IP indică nivelul de protecție împotriva pătrunderii particulelor solide și a apei în condițiile specificate pentru produs. Este necesar să verificați gradul de protecție declarat de producător pentru fitingul specific.

Protecția maximă a tuturor echipamentelor depinde nu numai de garnitură, ci și de instalarea corectă a acesteia, diametrul corespunzător al cablului, etanșare, orificiul de montare și carcasă.

5. Luați în considerare condițiile de muncă

Înainte de alegere, trebuie evaluate condițiile de la locul de instalare:

• instalare interioară sau exterioară;
• prezența prafului, umezelii sau stropilor de apă;
• temperatura de funcționare;
• vibrații și solicitări mecanice;
• contactul cu uleiuri sau substanțe chimice;
• necesitatea ca materialul să fie sustenabil din punct de vedere ecologic.

Temperatura admisă și rezistența la diverse impacturi trebuie verificate în informațiile tehnice pentru modelul specific.

6. Verificați metoda de instalare

Pentru a obține o fixare fiabilă, cablul trebuie să fie corect ghidat prin presetupă, iar elementul de etanșare trebuie strâns conform designului produsului.

Strângerea excesivă poate deteriora garnitura, etanșarea sau teaca cablului. Strângerea insuficientă poate cauza deplasarea cablului și pierderea etanșării necesare.

7. Cele mai frecvente greșeli la alegere

• selecție numai după secțiunea transversală a firelor;
• neglijând diametrul exterior al cablului;
• amestecarea filetelor metrice și PG;
• dimensiune incorectă a orificiului de montare;
• utilizarea unui fiting în afara intervalului său de strângere;
• neglijarea condițiilor materiale și de muncă;
• acceptarea faptului că gradul de protecție IP indicat este atins indiferent de instalare.

Rezumat

Înainte de a comanda o presetupă, verificați:

• diametrul exterior al cablului;
• intervalul de strângere al fitingului;
• tipul și dimensiunea firului;
• diametrul orificiului de montare;
• materialul fitingului;
• gradul de protecție necesar;
• temperatură și condiții de funcționare;
• necesitatea unei piulițe de blocare sau a altor accesorii.

Explorați garniturile de cablu E.NEXT disponibile, inclusiv garniturile de cablu din plastic și garniturile de cablu din alamă .

Important: presetupa specifică trebuie selectată în funcție de dimensiunile cablului și ale deschiderii, de caracteristicile tehnice ale produsului și de condițiile de funcționare.

Dorim să vă informăm că ne-am schimbat complet site-ul web pentru a putea oferi servicii personale mai bune și mai rapide. Vă mulțumim pentru răbdare.